Cred cu tărie că prietenia adevărată există. Am în jurul meu oameni deosebiţi, prieteni cu suflet mare şi minte deschisă. Astfel de oameni sunt din ce în ce mai greu de găsit, sunt preţioşi, mereu dispuşi să îţi sară în ajutor, să îţi aşeze zâmbetul pe faţă atunci când cel mai mic obstacol întâlnit îţi pare un colos. Sunt oameni demni, oameni care te fac mai bun cu fiecare clipă în plus pe care o petreceţi împreună; ştiu să asculte, nu cunosc concepte precum egoism, egocentrism, individualism; sunt oameni simpli, deloc complicaţi, sunt oameni ce merită multe oferind la schimb tot atât sau chiar mai mult. Te cunosc până în cel mai adânc colţ al sufletului, îţi cunosc temerile, fricile, necazurile şi neîmplinirile. Ştiu ce gândeşti chiar şi atunci când taci; îţi cunosc sufletul după ochi, după mimică, după zâmbet sau lacrimi; ştiu să te aline cu o vorbă bună, cu un gând bun, cu un zâmbet. Împarţi cu ei bucuriile, momentele de deznădejde şi cele mai arzătoare dorinţe. Aveţi vise şi ţeluri comune, vă plac aceleaşi culori, aveţi pasiuni comune, sunt aceiaşi oameni pe care îi apreciaţi pentru ceea ce sunt şi fac, vă place aceeaşi melodie pe care o puteţi asculta la nesfârşit fără a vă plictisi…Ei îmi sunt prieteni, ceilalţi doar oameni ce mi-a fost dat să îi întâlnesc într-un anumit moment sau context al vieţii.

Sper să am parte doar de astfel de oameni în viaţă. Nu vreau prietenii forţate, nu vreau oameni care să mă folosească şi mai apoi să renunţe la mine la fel de uşor precum ar renunţa la un lucru vechi şi inutil. Vreau oameni care să nu vadă în mine un adversar, un om ce trebuie înlăturat cu orice mijloace; asta nu e o strategie, nici măcar o tactică, e încercarea lor neloială de a ajunge undeva indiferent de mijloace sau de cei pe care îi lovesc în drumul lor. Nu vreau prietenii în care domină agresivitatea, vorbitul pe la colţuri sau inegalitatea. Suntem oameni, pornim de pe poziţii egale în ciuda concepţiei tale că eşti mult mai bun decât ceilalţi. Îţi va merge pânî la un punct, până în momentul în care cei din jurul tîu îşi vor da seama de jocul pe care l-ai pus în aplicare; atunci va fi momentul adevărului pentru tine. Va fi momentul în care tot ce vei mai avea va fi un joc extrem de prost jucat, neloial, nedemn şi al cărui singur rezultat e acela că a reuşit să îi îndepărteze pe toţi cei din jurul tău. Prietenia mizează pe încredere, sprijin reciproc şi nicidecum pe astfel de jocuri. Vei îndrepta totul doar dacă vei fi capabil să îţi recunoşti vina, să îţi îndrepţi greşeala; dacă vei continua să crezi că tu ai fost cel care a procedat corect în timp ce ceilalţi au greşit, îmi pare rău…nu ai învăţat nimic…

Îmi doresc să aveţi şansa să cunoaşteţi în viaţa voastră doar adevărata prietenie. Nimic mai mult. Să cunoaşteţi oamenii demni de a purta acest nume. Dacă îi găsiţi, fiţi pregătiţi să luptaţi pentru ei, să le arătaţi că nu degeaba au intrat în viaţa voastră. Şi pentru asta vă doresc să aveţi mereu mintea ascuţită, inima deschisă şi armele pregătite…

...

Sunt rânduri ce te fac să reflectezi, să arunci o privire asupra a tot ceea ce înseamnă viaţa ta, asupra acţiunilor tale, asupra a tot ceea ce te înconjoară. Răpeşte-ti câteva minute din preţiosul tău timp şi citeşte asta. Vei descoperi nişte adevăruri pe care în sinea ta le-ai recunoscut demult; rămâne să le recunoşti şi cu voce tare şi să faci ceva. Lucruri simple, nimic mai mult…

“Dacă pentru o clipă,
Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă, în mod categoric, aş gândi tot ceea ce zic. Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilaţi se opresc, m-aş trezi, când ceilalţi dorm, aş asculta, când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, dacă aş avea o bucăţică de viaţă…
N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat ,spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală, crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oameni… Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învătat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândesti. Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit… Dacă aş ştii că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, ţi-aş spune “te iubesc”. Nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii. Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă, de fiecare dată , altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita! Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă azi tot ce poţi, deoarece, dacă ziua de mâine nu va mai veni …, în mod sigur vei regreta că nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut … şi că ai fost prea ocupat pentru a le îndeplini … o ultimă dorinţă.

Despartirea,un nou inceput

Fulgii de nea se sincid aruncandu-se asupra mea.Le simt trupul arzand pe pielea care incepe sa inghete.Nu pot sa merg mai repede ,picioarele imi aluneca pe gheata .Deja am intarziat dar stiam ca el ma va astepta .Doi criminali indragostiti-acelasi delict-fulgii…

Orasul e pustiu,strazile sunt slab luminate ,si eu mai am putin si ajung.Cladirea noua gazduia un restaurant select ,unde mai fusesem inainte.L-am vazut stand la o masa si cautandu-ma pe strazile albe.A zambit si s-a ridicat sa ma intampine.Inauntru era cald ,incaperea era intima,si muzica abia se auzea.M-am asezat la masa ingusta fara sa spun nimic.Privirea lui ,altadata protectoare ,acum parea mai mult trista. Intotdeauna am stiut cand se intampla ceva cu el ,dar acum imi era greu sa deslusec daca e o simpla problema sau o adevarata provocare.Cearcanele ma ingrijorau ,obrajii palizi il faceau sa para bolnav.

Si-a ridicat privirea si atunci mi-a spus ceea ce niciodata nu as fi vrezut ca se va intampla…

Niciodata nu am invins timpul sau destinul,pentru ca nu am avut curajul sa ma impotrivesc lor.

Am inteles imediat ca timpul m-a pacalit din nou.Cand viata iti ofera un nou inceput e greu sa refuzi dar si sa accepti.Lacrimile pe care le puteam opri cateodata acum mi-ai inundat ochii si mi-as fi dorit sa nu fii reactionat asa.Era sansa lui ,iar eu il descurajam .

Dupa intalnire nu-am prea putut sa dorm.Am zacut In pat ,m-am gandit ,am plans ,iar cand soarele a traversat draperiile galbene am auzit pe cineva vorbind langa usa mea.M-am cuibarit sub plapuma si am adormit.

Si acum imi amintesc ca despartirea de el a fost atat de dureroasa la inceput …

M-a trezit dupa cateva ore un miros puternic de frezii.Un cos imens cu flori era chiar in fata mea si o poza veche cu noi doi .Nu puteam sa plang,nu aveam cuvinte .Pe masuta de lemn mai era un plic.L-am deschis emotionata:”Despartirea inseamna dezamagire.Timpul ne desparte ,dar tu esti cea care lupta cu timpul…si de data aceasta l-ai invins.”In plic se mai afla o hartie :Admisa la facultatea din Anglia.

Mi-a fost greu sa ma despart de familia mea,de casa in care am copilarit ,dar orice sfarsit aduce cu el un inceput.Eu datorez totul timpului si destinului .

:)

Nu am fost niciodata de acord sa fac anumite lucruri doar pentru a fi pe placul anumitor persoane.Am spus intotdeauna NU sau DA atunci cand mi-am dorit cu adevarat acest lucru ,chiar daca a asta a dus la excluderea mea din anumite grupuri...chiar daca deciziile mele au starnit comentarii mai mult sau mai putin placute...
Am facut intotdeauna ce mi-am dorit fara sa calc pe sufletele celorlati dar nici pe al meu.
Viata este prea scurta,am prea putin timp la dispozitie pentru a putea face tot ce imi doresc eu ...cu atat mai putin am timp sa fac ceea ce doresc ceilalti.
Nu este corect sa imi anulez identitatea si personalitatea de teama ca ceilalti nu ma vor accepta daca nu voi face ca ei.
Sunt asa cum vreau eu nu cum vor altii chiar daca asta va duce la izolarea mea de ceilalti..Am ganduri si dorinte si in fiecare zi actionez sa le aduc mai aproape de mine,sa le traiesc.
..pentru ca intre a fi si a nu fi ....EU SUNT intotdeauna o persoana cu personalitate...o persoana care isi traieste viata in ritmul inimii...
Asigura-te si tu ca ceea ce faci e ceea ce vrei.
Dacă aş fi bărbat , as iubi o femeie pentru feminitatea ei ....M-aş uita stăruitor doar spre o femeie , preocupată doar să fie ea însăşi. Aş şti că-I frumoasă şi din întunericul unei săli de teatru, pentru că nu râde strident şi nici nu şi-a urcat picioarele pe scaunul din faţă, pentru că nu se săruta cu iubitul ei şi pentru că plânge discret la re...